Salutare! Ne bucurăm că ești artist al festivalului Talpa Iadului. Cum ai aflat de festival și care a fost prima ta impresie?
Am aflat de festival în 2022, cu vreo lună sau două înainte de prima ediție. Cred că am fost invitat de o prietenă care urma să cânte cu trupa pe scena festivalului. De când am văzut prima dată site-ul, mi s-a părut o idee foarte mișto, mai ales că promovează artiștii locali și independenți, ceea ce nu prea se întâmplă. Am participat ca spectator la prima ediție și s-a simțit ca un house party foarte mare, la care au venit prietenii și prietenii prietenilor, astfel că, într-un fel, toți ne știam între noi.
Am avut o atracție foarte mare față de artele vizuale, încă de la o vârstă fragedă, iar pasiunea pentru fotografie a apărut prin clasa a 7-a. Îmi place foarte mult să observ și să capturez anumite lucruri pe care le vad, pentru că știu că cel mai probabil nimeni nu va mai vedea exact același lucru pe care îl văd eu în acel moment și simt nevoia sa împărtășesc aceste trăiri. Fotografia este un fel de trecere în nemurire a tot ce este efemer și vreau să contribui la această arhivă colectivă a societății. Poate transmițând propria mea viziune, voi inspira și alți oameni să facă ce consideră ei că ar putea contribui la bunăstarea colectivă.
Cât despre ramura care mă atrage cel mai mult, nu sunt foarte sigur. Aș putea spune că foto-jurnalismul, pentru că îmi place sa studiez oamenii. Să observ cum interacționează și cum își desfășoară viața, fără să „stea la pozat”. Este o diferență enormă între un subiect care știe că este supus imortalizării și unul care este el însuși și se manifestă autentic.
De cele mai multe ori, în afară de amănuntele tehnice de care ai nevoie pentru a face o fotografie „corectă”, iau în considerare intuiția mea și ceea ce simt în momentul respectiv. Am încercat de multe ori să fac fotografiile meticulos, ca pe picturi și pe poezii, însă lipsea elementul cel mai important din ele: emoția. Așa că las intuiția și viziunea mea artistică să preia controlul. Bineînțeles, ce vreau sa transmită o fotografie depinde de la caz la caz. De multe ori îmi place să introduc simboluri și elemente care lasă loc de interpretare. Asta pentru a transmite mai bine ce simțeam și ce gândeam în timp ce făceam fotografia. În plus, fiecare privitor vede și simte diferit, așa că e foarte greu ca două perechi diferite de ochi să vadă același lucru. Prefer să las fiecare om să dea un sens nou muncii mele. Auzind aceste păreri îmi redescopăr și eu arta, iar asta mi se pare cea mai frumoasă parte.
Fiind prima mea expoziție, nu prea știu la ce să mă aștept. Aș vrea doar ca privitorii să privească fotografiile mele prin prisma propriei lor interpretări. Scopul expoziției mele este să trezească nostalgie, să ridice întrebări și să pornească discuții. Majoritatea fotografiilor expun cadre familiare, fie că se trag din memoria individuală, fie din conștiința colectivă pe care o avem toți, adolescenți fiind (nu doar fiziologic).
Îmi doresc să ajung sa lucrez în domeniu cât mai curând. M-am hotărât deja că asta îmi place să fac, vreau să mă dezvolt și să ajung cât mai departe în domeniu. Cu siguranță va fi nevoie să mă ocup și de partea comercială a fotografiei, ca să nu mor de foame, dar mă voi folosi de asta pentru a finanța scopurile mele artistice și influența socială care vine o data cu arta, indiferent de domeniu.
Pentru a încheia frumos, ai un mesaj pentru cititori?
Indiferent în ce domeniu ajungeți să vă câștigați pâinea, nu uitați să vă lăsați imaginația să preia controlul din când în când. Totul merită tras în piept și simțit până la capăt. Fiți voi, fiți autentici. După ce se termină totul, rămâi tu cu tine și cu tot ce ai trăit, așa că trăiește din plin până la capăt.
Fotografii autoportret
