De anul trecut, de când doar am făcut parte din publicul festivalului, mi s-a părut că ar fi o oportunitate. Inițial mi-a fost teamă, însă am fost încurajată de profesoara mea de arte. Îmi doresc să cunosc alți oameni care se preocupă cu arta, plus că încă nu știu ce vreau să fac în viitor, așa că e bine să încerc să creez cumva o "bază".
Petrec mult timp la școală, iar după școală, surpriză: teme! După teme, pregătire, așa că la finalul zilei sunt destul de obosită, dar în weekend reușesc să pictez. Noroc cu pregătirea, pentru că și weekendul e ocupat cu zeci de activități. Cu prietenii ies, de obicei, după școală sau în zilele fără pregătire, iar cu familia petrec timp când sunt acasă și nu am nimic de lucrat.
Deși este un oraș industrial, mi se pare că începe să fie încurajată arta și în Ploiești. Totuși, cred că cea mai mare problemă în legatură cu copiii și adolescenții care vor să se ocupe cu arta, este faptul că scoala de arte nu este privită, în general, prea bine. Cel puțin așa stau lucrurile cu majoritatea oamenilor pe care îi știu și cu care am vorbit despre asta.
Nu cred că am o pictură preferată, însă, în ultimul timp, am început să mă interesez de mai multe picturi semnate de Francisco Goya. Sunt atrasă de seria de picturi, denumită "The dark paintings", datorită semnificațiilor și aspectului, plus emoțiile pe care acestea pe care le declanșează în privitor. Îmi place destul de mult "Witches' flight", în care Goya ridiculizeaza credința oamenilor în stafii, vrajitoare, culte, și, în general, societatea de atunci. Vrăitoarele de fapt nu există, totuși oamenii se ascund de ele, atât de puternică le este credința în aceste creaturi.
Sunt suprinsă de fotografii, nu mă așteptam să iasă așa. Conceptul de la care am pornit fiind total diferit de rezultat. Mă simt mândră de mine cumva, pentru că am trecut peste timiditatea mea. Mi se par niște poze geniale și sincer, chiar sper să atragă atenția publicului către festival, pentru că merită.
Nu știam la ce să mă aștept, dar m-am bucurat că am mers, pentru că a fost aparte. Am descoperit trupa Permanent44, pentru care am și mers, eram curioa să să văd cum sunt live. Nu cred că mai este nevoie să zic că au fost super. Din păcate, am fost foarte puțini, lucru care sper din suflet să fie altfel anul acesta.
Cred că aș putea să zic da. Mai ales pentru că în fiecare an cunoști alte persoane cu care poți împărtăși diferite gânduri. Experiența nu o să fie niciodată aceeași. Odată cu timpul, se dezvoltă și percepția noastră asupra lucrurilor din jur, suntem mai conștienți. Deja cred ca am început să gândesc un pic mai creativ datorită celorlalți voluntari și a ideilor pe care aceștia le aduc. Idei la care, spun sincer, nu cred ca m-aș fi gandit, așa că da, sigur voi crește!
Bianca Ghiță - expoziție de pictură
