Și eu mă bucur să am oportunitatea de a participa înca o dată la acest festival. Perioada de după prima ediție a fost, pentru mine, plină de schimbări și extrem de bizară. M-am simțit din ce în ce mai tare "aruncată" în realitate, orice ar însemna asta.
Ceea ce urmează este total necunoscut și ceva greu de definit. Încă încerc să mă obișnuiesc cu gândul că anul viitor voi fi într-un spațiu pe care nu-l știu deloc, și îmi dau silința să rezolv pe rând tot ce am de făcut acum, în condițiile în care am o vagă idee legată de viitor.
Nu simt că mediul este cel care mă pregătește pentru lumea în care voi pica după bac; sunt mai mult nevoită să mă motivez și să încerc singură să inteleg cum funcționează viața de după liceu, cu mici îndrumări de la profi și familie.
Da, consider că este destul de importantă stabilitatea financiară în viața unui elev la arte, însă, depinde de nivelul de adaptare al fiecăruia. Nevoia de bani variază. Personal, nu consum foarte multe resurse și sunt obisnuită să mă mulțumesc cu cât am și să creez din nimic.
Sunt de părere ca nu toți copiii au sanse egale, iar cele mai multe probleme în dezvoltare, pornesc într-adevăr de la dificultățile economice. Cu toate astea, cred că o viață cel puțin decentă, depinde de accesul la informații, care deseori lipsește din vietile copiilor din țara noastră.
Dacă mediul din care provii nu-ți oferă multe, sunt slabe șansele să-ți atingi potențialul în societatea actuală.
În Ploiești aș schimba multe. Aș educa oamenii și i-aș învăța empatia și dragostea de frumos. Aș face tot posibilul ca resursele pe care le avem să fie folosite cât mai mult în favoarea populației și în favoarea construirii unei societăți mai funcționale și mai informate. Oamenii să fie buni, deschiși, înțelegători, zâmbitori, multumiți și fericiți.
Cred că Talpa Iadului va schimba mult viețile oamenilor dintr-un grup restrâns, oameni care privesc arta ca pe o gură de aer proaspăt în acest oraș industrial, poluat din mai toate punctele de vedere.
Cu toate astea, chiar dacă urăsc să cred o așa teorie, părerea mea este că acest concept nu are mari șanse de supraviețuire, atât timp cât publicul va rămâne constituit doar din locuitorii Ploieștiului. Dacă procesul de promovare nu va reuși să se extindă și "peste hotare". Spun asta luând în considerare slabul interes al ploieștenilor pentru ce are de oferit festivalul.
Pot spune că experiența Talpa Iadului de anul trecut, m-a dezvoltat mult. Atât prin procesul de pregătire, dar și prin tot ce am trăit în cadrul festivalului.
Anul acesta am ales să-mi expun câteva lucrări ce merg în pas cu festivalul și atestă ce am spus mai devreme. Au fost create cu resurse materiale minime, însă cu cea mai mare implicare din punct de vedere al emoțiilor și a timpului acordat.
Sunt lucrări care în momentul în care au fost create, m-au ajutat să trec prin lupta cu mine.
Anul 2124 ne întoarce puțin cu privirea către origini. Ne face să reflectăm asupra lipsurilor pe care le simțim datorită dorinței interminabile de mai mult, a caliciei și a individualismului. Lucruri atât de prezente acum, în 2024.
2124 va obliga oamenii să renască și să fie cu adevarat oameni. Să iubească "puținul", care e de fapt tot ce au nevoie.
Alesia Toader - expoziți de modelaj cu sârmă
